Stau uneori şi mă întreb, din ce în ce mai des în ultimul timp... unde s-a dus totul de fapt? Unde ne-a dispărut căldura noastră rece? De ce ne-am pierdut aşa într-un hal? Evident, ştiu răspunsul prea bine; lucrurile se schimbă, e ceva normal. Dar ar fi trebuit ca noi să fim timpurii, suntem jumătate, dacă nu chiar mai mult din tot! Deci asta nu-mi e de ajuns. Unde ni s-a dus capabilitatea de a rămâne pe loc? Nu de alta, dar ştiu sigur că s-a dus! Întrebarea e, unde?! De ce ne privim cu atâta ură între noi, de ce nu ne aliem, de ce ne considerăm atât de pe cont propriu şi de ce avem impresia că facem atât de bine ceea ce facem? De ce o dăm în bară în halul ăsta? Chiar nu vede nimeni că nu putem să ne descurcăm? Ne-am dus de râpă! Ne-am dus de râpă de tot! Am tras semnalul de alarmă. Trebuie să ne oprim din drum acum, sau încet-încet ne vom distruge. Dar vreau, vreau să ştiu, unde s-a dus totul? De ce s-a dus?
Şi cel mai rău: DE CE IAU PARTE LA ASTA?!
Măi fetelor!!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu